Sute de reclamații privind facturi „umflate” la service-urile auto! Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a demarat la inceputul acestei saptamani o serie de controale la service-urile auto din intreaga tara, in urma sutelor de reclamatii primite de la consumatori si transportatori privind practici comerciale incorecte si facturi „umflate”.
„La începutul acestei săptămâni am demarat controale la service-urile din întreaga ţară, inclusiv în Bucureşti, la aproximativ 250 de unităţi, în urma sutelor de reclamaţii primite de la consumatori precum şi de la transporturi în cursul anilor 2019 şi 2020. Analizând conduita unor astfel de unităţi, am ajuns la concluzia că practicile acestora sunt total incorecte în relaţia cu consumatorii, aflându-ne în prezenţa unei deformări substanţiale a comportamentului economic al acestora. Practicile comerciale folosite de unele service-uri afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză. Si spun asta dupa ce, analizand informarea pe care o ofera service-ul auto in legatura cu ora de manopera afisata si cuantumul aceleiasi ore aflate pe factura care ar urma sa fie achitata fie de consumator si in unele cazuri de catre asigurator, rezulta niste valori diferite, de la 59,9 lei plus TVA pana la 350 lei plus TVA, sau uneori chiar si 1.000 lei plus TVA pentru acelasi autoturism efectuand aceeasi operatiune”, a declarant Paul Anghel, director general ANPC.
El a vorbit despre facturi „umflate” inclusiv cu ore de manoperă cu 500% mai mari decât preţurile practicate în mod normal.
Potrivit șefului ANPC, acestea afectează consumatorul din două perspective: una ar fi aceea a creşterii costurilor de asigurare în anul următor, în condiţiile creşterii poliţei de asigurare ca urmare a unor cheltuieli ocazionate de un eveniment asigurat, iar pe de altă parte există situaţii în care, din cauza diferenţelor uriaşe de costuri, inclusiv cu preţurile anumitor piese auto, până la valori de neacceptat pentru asigurator, consumatorul va fi incapabil să intervină în conflictul creat de o creştere nejustificată a unor costuri între service-ul auto şi compania de asigurări.
Cateva sfaturi pentru a nu va lasa furati in astfel de situtii.
- Informarea în prealabil asupra tarifelor înainte de a lăsa autoturismul şi solicitarea unui deviz estimativ al intervenţiei.
Anghel susţine că service-urile sunt obligate să afişeze preţurile cu TVA într-o manieră vizibilă şi lizibilă în zona de recepţie a clientelei şi să precizeze modul de calcul utilizat, respectiv ora fizică sau baremurile de timp/ora tehnologică pentru reparaţii furnizate de producător.
- Service-ul este obligat să furnizeze o factură, care este emisă în dublu exemplar, originalul fiind remis clientului însoţit de chitanţă (formularul fiscal) sau chitanţă eliberată de POS (la plata cu card). Factura trebuie să fie detaliată şi să conţină următoarele informaţii: denumirea societăţii şi adresa; numele clientului; data şi locul efectuării reparaţiei; modul de calcul al manoperei: timp fizic sau barem de timp/ora tehnologică; piesele de schimb utilizate (cantitate/preţ); alte materiale de întreţinere, consumabile utilizate (cantitate/preţ); numărul de înmatriculare al autoturismului (eventual kilometrajul).
- Solicitarea unui deviz vă ajută să estimaţi costurile şi nu vă angajează. El trebuie să conţină: descrierea precisă a lucrărilor care se vor efectua, costul manoperei, lista pieselor de schimb necesare, termenul de reparaţie, durata de valabilitate a devizului. Dacă devizul este semnat de ambele părţi, el se poate transforma astfel într-un contract comercial şi trebuie să se emită o notă de comandă pentru reparaţie.
În ceea ce priveşte nota de comandă (reparaţie), aceasta se redactează pe un formular cu antetul societăţii şi trebuie să cuprindă: data, identitatea clientului, tipul/modelul autovehiculului şi kilometrajul, natura exactă a reparaţiilor de efectuat, costul probabil al acestor intervenţii şi durata imobilizării autovehiculului.
Directorul ANPC Paul Anghel, mai spune că pentru piesele de schimb utilizate de service la reparaţie, din stocurile proprii, se acordă garanţie conform Legii 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate lor, iar pentru intervenţia realizată (manopera) există OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care obligă operatorul economic să acorde o garanţie, însă fiecare societate aplică propria politica comercială faţă de clienţi referitoare la durata acestei garanţii.
În cazul în care automobilul este furat sau deteriorat în plus faţă de recepţia efectuată pe timpul reparaţiei, costurile sunt suportate de societate.
Concluzionând, Paul Anghel subliniază că în cazul existenţei unei nemulţumiri reale privind reparaţia efectuată, consumatorii trebuie să încerce în primul rând o rezolvare pe cale amiabilă.
